STRABISMUL. METODE DE TRATAMENT

Strabismul, numit popular şi „vederea încrucişată”, apare atunci când ochii nu sunt aliniaţi paralel şi deviază spre nas sau în exterior.

Există două tipuri de strabism:

strabismul divergent: când unul dintre ochi sau ambii ochi deviază spre exterior

strabismul convergent: când unul dintre ochi sau ambii ochi deviază spre vârful nasului.

Afecţiunea este mai frecventă în rândul copiilor; în SUA aproximativ 4% dintre copii suferă de această boală dar, mai rar, poate apărea şi la vârste înaintate. Unii specialişti pun strabismul pe seama moştenirii genetice dar nu există date exacte care să certifice aceste afirmaţii.

În cazul celor mici, strabismul convergent este cel mai frecvent şi poate apărea din cauză că ochiul lezat nu vede corect de aproape. În general, boala afectează copii mai mari de doi ani aşa că un consult oftalmologic din timp previne complicaţiile ulterioare. Medicul va examina fundul de ochi şi va indica orice afecţiune oculară existentă.

Strabismul divergent apare atunci când persoana se chinuie să vadă obiecte aflate la o anumită distanţă. Poate apărea temporar, atunci când copilul priveşte în zare, pierdut pe gânduri, este bolnav sau obosit.

Aşa cum am precizat mai sus, diagnosticul se pune prin examinarea fundului de ochi. După stabilirea unghiului de strabism, măsurarea dioptriilor şi eliminarea posibilităţii unor eventuale leziuni organice ale ochiului, se fixează ochelarii şi se decide metoda optimă de tratament.

Tratamentul presupune purtarea ochelarilor corectori, exerciţii ale globilor oculari, acoperirea ochiului mai puternic cu un bandaj special pentru a-l forta pe cel slab să dezvolte o vedere mai bună sau operaţii chirurgicale de corecţie.

Când afecţiunea apare brusc la adulţi, poate indica o problemă neurologică şi este însoţită de diplopie, adică vedere dublă. Boala poate semnala un accident vascular cerebral, o tumoră cerebrală sau o viroză pe sistemul nervos central.

Sursa: https://www.aao.org/eye-health/diseases/what-is-strabismus