Terapie experimentală pentru bolnavii care au suferit accident vascular cerebral

Cercetătorii din Universitatea Alberta, Canada au pus la punct o nouă terapie care vizează reabilitarea măduvii spinării. Acestă terapie ar putea ajuta mai ales victimele accidentelor vasculare cerebrale, stimulând recuperearea acestora.

Noua metodă, testată pe cobai, a constat în injectarea unui medicament numit chondroitinază ABC (ChABC) în măduva spinării, la 28 de zile după ce animalele au suferit un accident vascular cerebral. Cercetătorii au descoperit că recuperarea s-a produs mai repede, datorită inducerii unei reconectări amplificate a circuitelor care conectează creierul cu măduva spinării. Combinând această terapie a coloanei vertebrale cu alte forme de reabilitare, recuperarea s-a amplificat în continuare.

“Acest lucru ne dă dovada reală că există lucruri pe care le putem face pentru persoanele cu dizabilități fizice permanente – cum ar fi paralizia sau dificultăți în controlul mișcărilor – după un accident vascular cerebral”, a declarat dr. Ian Winship, profesor asociat de psihiatrie la Universitatea Alberta. “Sperăm ca în curând să putem avea o terapie în sprijinul bolnavilor care au suferit accidente vasculare cerebrale, chiar și cu ani în urmă, mărindu-le astfel calitatea vieții”.

Dr. Anna Wiersma, autorul principal al studiului, a remarcat că această terapie ar putea ajuta pacienții aflați în stadii cronice după un accident vascular cerebral și care trăiesc cu deficiențe și sechele, considerate anterior netratabile.  “Faptul că aceste deficiențe ar putea fi tratabile, este o oportunitate importantă și poate da speranță atât pacienților cât și familiilor acestora”, a adăugat dr. Wiersma.

În Canada, accidentul vascular cerebral este cea mai frecventă cauză a dizabilităților la adulți. În prezent, peste 400.000 de canadieni trăiesc cu efectele și sechelele accidentului vascular cerebral. Metoda obișnuită de recuperare implică terapie intensivă de reabilitare. În primele câteva săptămâni după un accident vascular cerebral, pe măsură ce creierul se reînsuflețește, starea pacienților se ameliorează puțin, însă, în cele din urmă, se ajunge la o plafonare și, rareori, se poate câștiga capacitatea completă, chiar dacă se continuă tratamentele de reabilitare.

În cadrul acestui studiului, oamenii de știință au explorat impactul injectării ChABC în măduva spinării. Medicamentul acționează asupra componentelor care înconjoară celulele sistemului nervos și împiedică creșterea conexiunilor noi. De asemenea, medicamentul a eliminat inhibarea creșterii, permițând noi conexiuni între zonele motorului neafectat din creier și rețelele spinale care controlează mișcarea.

Cercetătorii au descoperit că la o lună după ce s-a produs un accident vascular cerebral, fără să fi fost efectuată o terapie de reabilitare, doar prin injectarea ChABC s-au obținut îmbunătățiri moderate ale deficitelor senzorimotorii. Combinând terapia spinală cu cea de reabilitare, s-a descoperit că subiecții s-au recuperat mai bine și au fost capabili să efectueze anumite sarcini senzorimotorii la nivelurile de pre-accident vascular cerebral.

“Ideea este că am descoperit că există ceva în plus ce putem să facem pentru a oferi oamenilor un al doilea val de recuperare”, a spus dr. Winship. “Acest lucru este important, pentru că eforturile obișnuite de reabilitare se plafonează, iar prin noua terapie se poate obține o recuperare mai mare.”

Cercetătorii recunosc că există încă bariere cu privire la această nouă terapie, înainte ca rezultatele să poată fi aplicate pe subiecți umani. Dezavantajul major al acestei metode este că ChABC injectat se extinde doar la o mică distanță și acționează pentru o perioadă finită de timp. De aceea, există clar diferențe între efectele pe care le are injectarea de ChABC la șoareci și la oameni, măduva spinării acestora din urmă fiind mult mai mare. Timpul de recuperare la om este, de asemenea, mult mai lung, ceea ce înseamnă că ar fi necesare mai multe injecții, crescând riscul de infecție sau vătămare.

Dr. Winship și dr. Wiersma speculează că o posibilă soluție ar putea fi aceea a introducerii medicamentului într-un alt mod decât prin injectare. Ei cred că folosirea unui vector viral ar putea face ca celulele să prezinte ChABC genetic. Soluția aceasta ar permite o expresie mai lungă și o răspândire mai mare în măduva spinării.

“E clar că această metodă are un potențial, dar în acest moment avem nevoie de mai multe dovezi că terapia va fi cu adevărat eficientă”, a spus dr. Winship. Până vom putea introduce clinic această metodă, mai avem nevoie de timp. Însă, studiul ne dă dovezi reale că există lucruri pe care le putem face pentru persoanele cu handicap permanent după un accident vascular cerebral.

Cercetarea a fost finanțată de Fundația Heart and Stroke și Alberta Innovates.

Sursa: Journal of Neuroscience.

https://www.eurekalert.org/pub_releases/2018-02/uoaf-etc020118.php